ORA in RO
METEO
milostv on livestream.com. Broadcast Live Free
Ultimele subiecte
» Fotograf si cameraman botez si nunta
Mier Mar 25, 2015 3:47 am Scris de selromtv

» Revino La Traditie Cu Formatia Simona Tone - Muzica Pentru Evenimente 2015 - 2016
Joi Dec 25, 2014 6:00 pm Scris de simonatone68

» Revino La Traditie Cu Formatia Simona Tone - Muzica Pentru Evenimente 2015 - 2016
Joi Dec 25, 2014 5:54 pm Scris de simonatone68

» Grupul "Melody"
Joi Iul 12, 2012 7:32 am Scris de andreeapaul

» CUNUNIȚA din Satu Mare si alte formatii
Mier Iul 11, 2012 8:00 am Scris de floaredecolt

» solistii din Salaj
Sam Iul 07, 2012 3:42 am Scris de SONIA_POTREA

» Etnografie
Sam Iul 07, 2012 2:17 am Scris de Diia

» ARTISTI
Dum Iul 01, 2012 9:58 pm Scris de Relly

» Albumul solistilor din Arad
Dum Iul 01, 2012 7:22 am Scris de Vio

» CLIPURI VIDEO
Sam Iun 30, 2012 8:23 am Scris de Vio

» Audio
Sam Iun 30, 2012 2:31 am Scris de floaredecolt

» cele mai tari melodii din banat
Vin Iun 29, 2012 8:11 am Scris de dan35rom

» Scoala populara de Arta Harghita
Vin Iun 29, 2012 3:42 am Scris de MARIA-MARIAN

» Programul activitatilor folclorice pe anul 2012
Vin Iun 29, 2012 3:37 am Scris de MARIA-MARIAN

» Tinere Sperante Galatene
Vin Iun 29, 2012 3:31 am Scris de MARIA-MARIAN

HOROSCOP PERSONALIZAT
BANCUL ZILEI
RADIO LIPOVA
Vizitează Radio Lipova
TETRIS-JOC

Bookmarking social

Bookmarking social Digg  Bookmarking social Delicious  Bookmarking social Reddit  Bookmarking social Stumbleupon  Bookmarking social Slashdot  Bookmarking social Yahoo  Bookmarking social Google  Bookmarking social Blinklist  Bookmarking social Blogmarks  Bookmarking social Technorati  

Pastrati adresa ETNO FORUM pe site-ul dvs. de bookmarking social

IMAGINI HAIOASE
ETNO*ACVARIU
EnterClick LinkPro - Director Web

Portul popular maramuresean

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Portul popular maramuresean

Mesaj Scris de floaredecolt la data de Vin Iun 08, 2012 8:00 am

Portul popular ardelenesc (femeiesc): Ţara Oaşului, Maramureş, Ţara Lăpuşului



Zona maramureşeană se constituie într-un spaţiu al populaţiilor mixte, prin urmare şi al întâlnirii dintre diferite datini, obiceiuri şi tradiţii, între moduri distincte de a înţelege lumea şi universul. În fond, convieţuirea în acest context permite o reflectare a varietăţii în unitate, elementele de împrumut fiind “asimilate creator în conformitate cu gustul şi concepţia artistică a poporului (p. 35)

GĂTEALA PĂRULUI ŞI ACOPERITOARE DE CAP

Oaş : fetiţele de până la 7-8 ani poartă părul rătunzat (tăiat rotund de jur împrejurul capului), iar pe măsură ce creşte îl împletesc în 2 cozi lăsate pe spate (de care se agaţă o partă-panglică simplă sau colorată, care reflectă statutul social sau lână colorată-pletence). Boresele (femeile mai în vârstă) şi bătrânele poartă părul în cozi strânse la ceafă sau peste cap (cele două cozi de la spate sunt aduse în cerc către frunte). Coada reprezintă unul din aspectele distinctive ale portului oşenesc şi, totodată, o condiţie sine qua non a ceremoniei matrimoniale. Aceasta este o împletitură de mare fineţe artistică, de forma unui triunghi isoscel cu latura mică la baza cefei, cu “aspectul unei plase foarte dese, al unei ţesături aplicate pe cap” (p. 67). Peste această coafură se poartă invariabil cununa, confecţionată din carton ornamentat cu struţi (şir de spirale plate, cumpărate, din janilie), lână colorată, pompoane, hârtie creponată, iar la bază cu un şir de monede. Această cunună, de regulă, este foarte scumpă, de aceea există obiceiul ca aceasta să fie împrumutată până când se uzează.

Maramureş: la nunţi, părul se împleteşte în 2 cozi, iar în faţă se poartă cărare sau colţişori mărunţi pe frunte, peste care se aşează cununa împodobită cu multă verdeaţă sau flori artificiale, mărgele sau bucăţi mici de oglindă (Valea Izei), cu lână colorată, flori de soc (Valea Marei) sau cu palmetă laterală mare, realizată din flori de hârtie creponată de diverse culori (acest model este corespondentul celui din Ucraina Transcarpatică). Basmaua se prinde asemănător celei din Oaş: a) într-o parte (dreapta, de obicei) sub colţul lăsat liber (fetiţele); b) la spate, sub colţul mare lăsat liber(nevestele tinere); c) la spate, peste colţul mare (femeile mai în vârstă); d) în faţă, sub bărbie (bătrânele).

Lăpuş: înainte de căsătorie, fetele poartă părul prins în 2 plete paralele la spate, de-a lungul cărora se aşează mărgele, flori artificiale sau naturale, panglici. Femeile mai în vârstă poartă năframe din mătase sau satin negru, cu motive florale policrome la colţul liber de pe spate; basmalele înflorate au acelaşi sistem de prindere.

PIEPTARE ŞI COJOACE

În general, pieptarul, laibărul, bonda, guba şi sumanul, fiind elemente comune atât portului femeiesc cât şi celui bărbătesc, nu prezintă diferenţe semnificative, de aceea vom insista asupra acestora doar în măsura în care reflectă anumite variaţii.

Oaş: Uioşul este confecţionat din lână, având un croi simplu, se încheie în faţă, fără guler, cu mâneci şi cu panglică neagră pe margine. Laibărul este o vestă scurtă, din catifea neagră sau colorată, din postav, fără mâneci, apărută după Primul Răboi Mondial. Bonda din piele sau din postav, se poartă peste cămaşă , nu are mâneci, este scurtă, se încheie în faţă şi este purtată mai ales de cei înstăriţi. Guba este ţesută din lână, ideală pentru anotimpul rece sau pe vreme de ploaie, fiind asemenea unui cojoc întors, cu blana în afară, cu un croi care nu diferă de la sat la sat; guba este nelipsită de la cununie; aceasta nu se poartă în tot Oaşul, concurând cu sumanul, aspect explicabil prin lipsa unei tradiţii în creşterea ovinelor. Sumanuldevine haina celor săraci în satele în care se poartă şi guba, fiind la fel nelipsit de la cununie, indiferent de anotimp; are tot un croi simplu, de multe ori un singur suman fiind purtat de mai multe generaţii sau de mai multe persoane din aceeaşi generaţie; se poartă pe umăr, legat în faţă cu cheutori.

Maramureş: pieptarul este scurt până la brâu, din piele, căptuşit cu blană(chiar şi cel din timpul verii), fiind purtat de femeile tinere, decorat cu irhă(aplicaţii de piele subţire, colorată) şi harast (broderii în motive florale, cu predominanţa roşului, pe toată suprafaţa). Pieptarul bărbaţilor permite o largă desfăşurare ornamentală existând, astfel, în mai multe variante: a) cel bătrânesc sau de lucru, care are spaţii albe vaste, cu borderii doar pe margini; b) cel care are aplicaţii de piele de culoare vişinie, pe toată suprafaţa, exceptând partea din spate; c) cel mai complex din punct de vedere ornamental având atât broderii policrome cât şi aplicaţii şi nasturi din piele, ţinte de metal şi ciucuri din lână. Laibărul din lână este asemenea unei veste tivite cu postav de culoare neagră, sură, verde sau albastră. Lecricul este o haină scurtă din lână ca o jachetă care coboară sub mijloc şi se poartă pe vreme rece, de 2 tipuri : a) de tip suman – având un croi simplu deschis în faţă cu mâneca prinsă de umăr, în culoare naturală sau b) cu gaica la spate, cu buzunar, guler, manşete. Guba se deosebeşte de cea din Oaş prin tehnica de înnodare a miţelor şi prin faptul că ţesătura se piaptănă; croiul este identic celui din Oaş, dar diferă prin modul de purtare, în Maramureş se ţine pe umeri având o mânecă în faţă.

Lăpuş: pieptarele sunt confecţionate din piele, cu blană pe interior; sumanele sunt asemănătoare celor din Maramureş, sure sau negre încheiate la gât cu baiere, purtându-se pe o mânecă.



CATRINŢE

Oaş: poalele sunt separate de cămaşă, confecţionate din acelaşi material, nediferenţiindu-se în funcţie de vârstă sau zi. Când materialul poalelor diferă de cel al cămăşii piesa capătă denumirea de sucnă, o modă introdusă de femeile înstărite, având în partea superioară are un guler cu modele cusute la maşină (şinore, golonde-bentiţe de mătase sau lână), colţi de jur împrejur(tivitură simplă sau cu şinore), iar în partea de jos, tot de jur împrejur, partă; este de presupus că aceasta precedă viganăul, o fustă cu laibăr adăugat, confecţionată din stofă sau lână, şi care apare în secolul al XIX-lea devenind o piesă de lux, nelipsită de la cununii şi purtată mai mult în satele mixte. Zadia este şortul care se poartă peste poale (în faţă şi în spate) sau peste viganău, discret ornamentată; sub influenţa modei ungureşti apare zadia cu baiere, care se prind încrucişat la spate; o caracteristică a zadiilor din Oaş este aceea că sunt uşor încreţite de la brâu.

Maramureş: poalele nu se diferenţiază prea mult de cele din Oaş, decât prin faptul că sunt mai ample şi uneori mai încreţite în talie. Fusta sau sucna sunt creţe, largi făcute din caşmir sau stofă, catifea; se poartă suflecată, într-o parte dezvelind o porţiune din poale de forma unui triunghi (amintind astfel de modul în care erau suflecate fotele în Moldova). Zadia, confecţionată din lână, se prinde la mijloc cu baiere împletite; partea din spate este mai lungă şi mai îngustă decât cea din faţă (element autohton străvechi); în ceea ce priveşte ornamentaţia, pe suprafaţa acestora alternează dungi orizontale de dimensiuni diferite într-o varietate cromatică(iniţial era perechea negru-roşu, negru-portocaliu, în timp, însă, paleta de culori se extinde).

Lăpuş: poalele şi viganăul sunt asemănătoare celor din Oaş. Zadiile erau în trecut identice (faţă şi spate), având în partea de jos ornamente geometrice, policrome (roşu , portocaliu, alb); cele recente au nu doar motive geometrice, ci şi florale, şi chiar şi avimorfe; zadiile suceneşti au vărgi orizontale, cu mici ornamente geometrice pe toată suprafaţă. Cu puţin înainte de Al Doilea Război Mondial a început să se renunţe la zadia din faţă(menţinându-se doar cea din partea posterioară), în favoarea unui şorţ din păr de lână, cu ciucuri în partea inferioară şi un mod anume de decorare: dacă se realizau ornamente geometrice în partea de jos, lateral se alegeau doar dungi de culoare şi invers.



ÎNCĂLŢĂMINTE

Oaş: opincile sunt piese de port tradiţionale, purtate atât la sărbătoare cât şi în zilele de lucru; la spate erau tăiate deoarece erau utlizate mai multe obiele, iar nojiţele erau din aţe de lână neagră. Bogaţii poartă cizme, acestea existau şi la cei săraci, dar o singură pereche era purtată de mai mulţi membri ai familiei. Se mai purtau şi ghetele, dar în zilele de sărbătoare.

Maramureş: opincile din pile de vită cu obiele ţesute din lână albă vor fi înlocuite de cizmele negre (uneori şi roşii) cu toc şi cu ornamente la călcâi(ţinte)

Lăpuş: opincile şi obielele vor fi înlocuite cu cizme negre lungi până la geununchi.



ANEXE, PODOABE

Oaş: podoabele oşeneşti sunt puţine la număr, mărgelele roşii de coral de la gât sau salbele de bani fiind înlocuite cu zgărdanul (barşon, chinguţă), o ţesătură realizată din mărgele mici având diferite ornamente şi fiind purtată de la vârste fragede (2-3 ani) şi până la vârste înaintate. Există mai multe tipuri de zgardă: a) ţesută la război împrumutând din motivele cămăşii sau ale poalei; b) anodată (înnodată) este cel mai vechi tip având aspectul unei plase împletite; c) cu fodră sau cu colţişori din mărgele.

Maramureş: zgărdanul apare sub o formă inedită (zgarda scumpă) , adică a unor şiruri de 20-30 de mărgele de coral, purtate în zilele festive.

Lăpuş: pentru această zonă nu se poate vorbi de un anumit specific, împrumutând elemente din celelalte zone.

Costum din Lăpuş





Surse: Bănăţeanu, Tancred, “Portul popular din regiunea Maramureş”, Casa Creaţiei Populare, Baia Mare, 1965

www.romanianmuseum.com

















Portul popular ardelenesc (bărbătesc): Ţara Oaşului, Maramureş, Ţara Lăpuşului



Zona maramureşeană se constituie într-un spaţiu al populaţiilor mixte, prin urmare şi al întâlnirii dintre diferite datini, obiceiuri şi tradiţii, între moduri distincte de a înţelege lumea şi universul. În fond, convieţuirea în acest context permite o reflectare a varietăţii în unitate, elementele de împrumut fiind “asimilate creator în conformitate cu gustul şi concepţia artistică a poporului” (p. 35) .

GĂTEALA PĂRULUI ŞI ACOPERITOARE DE CAP

Oaş : înainte de Primul Război Mondial, bărbaţii purtau părul rătunzat, dar spre deosebire de Maramureş, părul era scurt până la ceafă. După acest moment, părul se scurtează , după moda soldăţească, şi este pieptănat peste cap sau cu cărare . Cuşmele erau lucrate de fiecare, în casă, şi se asemănau cu o calotă care acoperea capul, iar după Primul Război Mondial au început să se poarte cuşmele înalte, care până atunci erau rezervate celor bogaţi şi celor care coborau în mină. Clopul realizat din pâslă cu pene (boruri) mari, orientate în sus, rigide au dispărut în favoarea pălăriilor cu calotă mică şi cu borurile lăsate în jos (Cetereze, Moişeni) sau celor cu calotă mare si borurile drepte(Negreşti).

Maramureş : pălăriile sunt confecţionate din paie sau din pâslă şi sunt de 3 tipuri: a) cu borurile orientate în sus, aproape paralel cu calota; b) cu calota turtită şi boruri mari drepte; c) cu calota lăsată, rotunjită. Iarna bărbaţii poartă căciuli rotilate, care la sărbători sunt ornate cu panglici şi ciucălăi (ciucuri din lână).

Lăpuş : această zonă se apropie foarte mult de specificul maramureşean, cu menţiunea că aici nu se poartă pălăria de paie.

CĂMAŞA

Oaş: se întâlnesc 3 tipuri: a) cămaşa cu mâneci largi este cea mai veche, fiind purtată exclusiv la sărbători; are mâneci foarte largi, încreţite sau nu la umeri, mai scurtă la feciori şi mai lungă la bătrâni şi este prinsă cu o curea (kiseu); gulerul este decorat discret cu tărcături (brazi, lăbuţe, cipcă); b) cămaşa cu pomnişori apare în preajma primei conflagraţii mondiale, autorul apreciind-o drept “un caz tipic de pătrundere a înnoirilor [n.n.: acest tip de cămaşă este adus de soldaţii plecaţi în război], la care se adaptează elementele arhaice populare” (p. 100). Are mânecile la fel de largi ca primul tip, dar strânse prin încreţire atât la manşetă cât şi la umeri, ornamentaţia, pentru zilele de lucru, apărând doar pe guler şi pomnişori; c) uioşul este cămaşa purtată la muncă, dar şi cămaşa bătrânilor, fiind, de aceea, foarte puţin ornamentată, având uneori doar lăbuţe la mâneci.

Maramureş : este purtată cămaşa scurtă, din cânepă sau bumbac, cu un croi simplu cu mâneci din umăr, încreţite , largi, discret ornamentate cu o răscroială la gât care lăsa o parte din piept descoperită, chiar deasupra curelei late; în timp, lungimea acesteia a crescut, mânecile s-au îngustat, iar câmpurile ornamentale s-au extins şi s-au îmbogăţit, purtându-se fie peste curea, fie pe sub curea.

Lăpuş: cămaşa are un guler îngust şi întors încheindu-se cu şiret, este lungă, depăşind brâul, mâneca este amplă, încreţită la umeri şi la manşetă; încreţurile sunt prezente şi pe piept şi pe spate, cu broderii florale policrome; căbatul, de asemenea, se poartă singur sau peste cămaşă.

PIEPTARE ŞI COJOACE

În general, pieptarul, laibărul, bonda, guba şi sumanul, fiind elemente comune atât portului femeiesc cât şi celui bărbătesc, nu prezintă diferenţe semnificative, de aceea vom insista asupra acestora doar în măsura în care reflectă anumite variaţii.

Oaş : Uioşul este confecţionat din lână, având un croi simplu, se încheie în faţă, fără guler, cu mâneci şi cu panglică neagră pe margine. Laibărul este o vestă scurtă, din catifea neagră sau colorată, din postav, fără mâneci, apărută după Primul Răboi Mondial. Bonda din piele sau din postav, se poartă peste cămaşă , nu are mâneci, este scurtă, se încheie în faţă şi este purtată mai ales de cei înstăriţi. Guba este ţesută din lână, ideală pentru anotimpul rece sau pe vreme de ploaie, fiind asemenea unui cojoc întors, cu blana în afară, cu un croi care nu diferă de la sat la sat; guba este nelipsită de la cununie; aceasta nu se poartă în tot Oaşul, concurând cu sumanul, aspect explicabil prin lipsa unei tradiţii în creşterea ovinelor. Sumanuldevine haina celor săraci în satele în care se poartă şi guba, fiind la fel nelipsit de la cununie , indiferent de anotimp; are tot un croi simplu, de multe ori un singur suman fiind purtat de mai multe generaţii sau de mai multe persoane din aceeaşi generaţie; se poartă pe umăr, legat în faţă cu cheutori.

Maramureş : pieptarul este scurt până la brâu, din piele, căptuşit cu blană (chiar şi cel din timpul verii), fiind purtat de femeile tinere, decorat cu irhă (aplicaţii de piele subţire, colorată) şi harast (broderii în motive florale, cu predominanţa roşului, pe toată suprafaţa). Pieptarul bărbaţilor permite o largă desfăşurare ornamentală existând, astfel, în mai multe variante: a) cel bătrânesc sau de lucru, care are spaţii albe vaste, cu borderii doar pe margini; b) cel care are aplicaţii de piele de culoare vişinie, pe toată suprafaţa, exceptând partea din spate; c) cel mai complex din punct de vedere ornamental având atât broderii policrome cât şi aplicaţii şi nasturi din piele, ţinte de metal şi ciucuri din lână. Laibărul din lână este asemenea unei veste tivite cu postav de culoare neagră, sură, verde sau albastră. Lecricul este o haină scurtă din lână ca o jachetă care coboară sub mijloc şi se poartă pe vreme rece, de 2 tipuri : a) de tip suman –având un croi simplu deschis în faţă cu mâneca prinsă de umăr, în culoare naturală sau b) cu gaica la spate , cu buzunar, guler, manşete. Guba se deosebeşte de cea din Oaş prin tehnica de înnodare a miţelor şi prin faptul că ţesătura se piaptănă; croiul este identic celui din Oaş, dar diferă prin modul de purtare, în Maramureş se ţine pe umeri având o mânecă în faţă.

Lăpuş : pieptarele sunt confecţionate din piele , cu blană pe interior; sumanele sunt asemănătoare celor din Maramureş, sure sau negre încheiate la gât cu baiere, purtându-se pe o mânecă.

CIOARECI

Oaş: gacii sunt izmene lungi , purtate mai ales în zi de sărbătoare, realizate din pânză de casă sau cânepă. Cioarecii sunt confecţionaţi din postav alb, având o lărgime mai pronunţată în partea de jos, iar lateral o fâşie îngustă de postav negru, roşu, sau în ambele culori. Cu timpul, gacii au fost înlocuiţi de pantaloni.

Maramureş: izmenele sunt confecţionte din acelaşi material cu cămaşa, fiind largi (dar nu precum cele oşeneşti) şi mai lungi (deasupra gleznelor), iar pe lateral se prindeau cu cheiţe. Cioarecii din lână albă, au un croi asemănător celui oşenesc, cu diferenţa că în partea de jos au o manşetă lată.

Lăpuş: izmenele sunt foarte încreţite la brâu, până la mijlocul gambei, iar cioarecii au aceeaşi structură cu a celor din celelate zone.

ÎNCĂLŢĂMINTE

Oaş, Maramureş : sunt preferate cizmele, care uneori erau decorate cu cercuri de metal la toc, pinteni care făceau zgomot când păşeau sau dansau.

Lăpuş: opincile au fost înlocuite cu cizme , bocanci şi pantofi.



ANEXE, PODOABE

Oaş : chişchineuţul este o batistă brodată pe care o prindeau tinerii de pălărie în zilele de sărbătoare. Pana era, de asemenea, nelipsită din arsenalul podoabelor, alături de flori, ciucuri. Straiţa (traista) este una din cele mai tipice piese pentru această zonă fiind purtată atât la sărbătoare, cât şi la lucru, făcută din pânză, decorată cu motive florale, stilizări şi cu baiere împodobite; aceasta avea, pe lângă rolul estetic şi unul practic, fiind folosită la depozitarea batistei, a tutunului, a cuţitului, banilor etc. Apariţia laibărului duce la dispariţia straiţei , ca urmare a faptului ca primele aveau buzunare.

Maramureş: şi aici apare traista feciorească , confecţionată însă din lână, având aspectul unui covor, cu clapă din franjuri sau fără , cu baierele late. Mânecările sunt manşete purtate la zile de sărbătoare din stofă sau catifea sau împletite din lână colorată şi bogat ornamentate (Săpânţa);se regăseşte în portul din Lăpuş.



Surse: Bănăţeanu, Tancred, “Portul popular din regiunea Maramureş”, Casa Creaţiei Populare, Baia Mare, 1965

www.romanianmuseum.com
avatar
floaredecolt
Nivel I
Nivel I

Mesaje : 19
Data de inscriere : 29/05/2012

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum